Anuntiatine Romania

Nada te turbe

2008-08-29T11:10:00.000-07:00

View SlideShare presentation or Upload your own. (tags: spiritualitate)

2008-08-20T06:49:00.000-07:00

Caracteristicile Institutelor Seculare

Aveţi prezent în minte când s-au născut Institutele Seculare. După o perioadă lungă de „incubare”, după o lungă perioadă de studii şi de probe, s-au născut în 1947, cu Documentul „Provida Mater Ecclesia”. Adică cu 20 ani în urmă (n.t. documentul a fost scris in 1968). De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă mai sunt încă lucruri neclare. Cu siguranţă au fost dorite de Duhul Sfânt, şi Sfântul Scaun, prin documente oficiale a fixat natura şi scopurile. Ca în toate lucrurile noi, mai sunt şi incertitudini; cu privire la tipul de consacrare, la natura juridică. Incertitudinile în aceaste privinţe snt pentru că aceste Institute au puţini ani de viaţă. Nu trebuie să ne mirăm şi nu înseamnă că sunt dubii asupra lucrurilor esenţiale, sau instabilitatea în existenţa lor. Inseamnă doar, că mai este încă mult de aprofundat. Sunt atât de solemne cuvintele rostite de Sfântul Părinte în „Primo Feliciter”: „Duhul Sfânt a chemat la sine printr-un har special – notaţi cuvântul special, ceva cu totul nou, ceea ce nu a mai fost până atunci – pe membrii acestor Institute, prin care li se permite, ca deşi trăind în lume, să se consacre total lui Dumnezeu şi sufletelor cu aprobarea Bisericii”. Insist asupra cuvintelor :”posibilitatea de a se consacra total lui Dumnezeu şi sufletelor cu aprobarea Bisericii, chiar trăind în lume”. Aceasta este noutatea. Inainte această posibilitate nu exista. Cine dorea să se consacre lui Dumnezeu trebuia să intre într-un Ordin, Congregaţie sau Societate de viaţă comună. Din aceste cuvinte ale Papei şi din alte documente ale pontifilor, rezultă clar că este o vocaţie nouă; este o noutate pentru Biserică. Noutatea constă tocmai în asta: să fie făcută o consacrare totală, recunoscută de Biserică , dar trăită în mijlocul lumii. Iată, trebuie să luăm aminte la aceste două aspecte ale Institutelor Seculare: pe de o parte totala consacrare lui Dumnezeu cu voturi şi prin aceasta se apropie de Religioşi. Si pe de altă parte, faptul că trăiesc consacrarea în mijlocul lumii, modul lor de viaţă şi apostolatul lor este cu adevărat laic; şi prin acestea se apropie de laici. Don Finiano spune bine: Până la „Provida Mater Ecclesia” Biserica impunea ca o condiţie sine qua non pentru recunoaştere unei consacrări totale, viaţa comunitară şi separarea totală de lume conform fiecărui Institut Religios. Prin aprobarea Institutelor Seculare, Pius al XII-lea a introdus o mare noutate: recunoaşterea statutului canonic al sfaturilor evanghelice , în afara tabloului vieţii comune şi separării de lume, ci trăită în mijlocul lumii (1). Ne amintim din nou o frază importantă din „Primo Feliciter” prin care se indică că această stare de perfecţiune este totală, o stare completă de consacrare, asemenea Religioşilor. Când spune: „Institutele Seculare motivat sunt enumerate printre stările de perfecţiune care au fost aprobate şi recunoscute juridic de Biserica însăşi. In cunoştinţă de cauză, aşadar, au fost încredinţate competenţei şi solicitudinii Sfintei Congregaţii care reglementează şi se îngrijeşte de stările publice de perfecţiune”.

Aşadar se observă cele două aspecte ale Institutelor Seculare:

1. Sunt Institute care se dedică sfinţeniei, printr-o consacrare totală lui Dumnezeu, asemănătoare cu Religioşii, depinzând de Congregaţia pentru Religioşi. De aceea Conciliul le-a inclus în decretul „Perfectae Caritatis” alături de Religioşi.

2. Din punctul de vedere al apostolatului şi al ambientului în care-şi desfăşoară viaţa şi activitatea, sunt însă „seculari”, trăiesc ca laici; de aceea li se aplică şi decretele cu privire la apostolatul laicilor. Aş spune că sunt Religioşi în ceea ce priveşte consacrarea totală; sunt laici prin modul în care trăiesc această consacrare. Vedeţi aşadar că este o realitate nouă.

(dal libro Caratteri e documenti degli Istituti Secolari, Don Gabriele Amorth)

Istoria noastră

2008-08-02T00:24:00.000-07:00

Radacinile istorice ale Institutului Maria SS. Annunziata, prind viaţă la începutul secoluluui XX, prin experienţa avută de Don Giacomo Alberione în timpul adoraţiei euharistice numite “noaptea de lumină”.

Institutul nostru s-a născut din Euharistie în acea noapte de har, aşa cum din Euharistie este născută toată Familia Paulină, dar fondarea Institutului are loc la finele anului 1958.

Prin Constituţia Apostolică “Provida Mater Ecclesia” promulgată de Sfântul Părinte Pius al – XII-lea în anul 1947, Sfântul Scaun a recunoscut solemn Institutele Seculare de Viaţă Consacrată.

Don Alberione a văzut în acest document o confirmare a ceea ce demult dorea în inima sa, şi anume fondarea a trei Institute Seculare fără de care, spunea el, Familia Paulină nu ar fi fost completă:

- Isus Preot pentru preoţii diecezani;

- Maria SS. Annunziata pentru femei consacrate;

- Sf. Arhanghel Gabriel pentru bărbaţi consacraţi.

În cuvinte puţine, dar foarte importante, fondatorul defineşte această vocaţie: “suflete aprinse de iubire pentru Dumnezeu care transformă toată viaţa lor în apostolat”.

În vara 1958, Fondatorul ţine primulcurs de exerciţii spirituale pentru 12 tinere, care aderă la noul mod de a trăi consacrarea.

Şi astfel ia naştere Institutul Maria SS. Annunziata.

În aprilie 1960, după 2 ani de la fondare, Papa Ioan al XXIII-lea aprobă cele trei institute de viaţă seculară consacrată ca Institute Agregate la Societatea Sfântul Paul.

Astăzi, după 50 de ani de la fondare, Institutul este prezent în 20 de naţiuni şi numără 650 de membrii. În Italia se compune din 26 de grupuri distribuite in diverse zone.

Identitatea specifică a Anunţiatinelor

2008-07-31T01:44:00.000-07:00

Fondatorul însuşi, la un curs de exerciţii spirituale ţinute în anul 1959 le-a enunţat Anunţiatinelor – aşa le-a denumit încă de la început – prin cuvinte pline de zel, specificul profound al misiunii lor în cadrul Familiei Pauline şi al Bisericii:

“De ce vă numiţi Anunţiatine? Are vreun sens acest nume? Nu este întâmplător: Bunavestire este de fapt Întruparea Fiului lui Dumnezeu, momentul în care Maria a spus: “Fie mie după cuvântul Tău”. Este cel mai mare eveniment din istorie, pentru că în acel moment a început răscumpărarea noastră. Este cel mai frumos nume”. (MCS, p.180)

Institutul Maria Ss. Annunziata strâns legat de misterul Întrupării lui Dumnezeu, găseşte în acesta secretul misiunii şi identităţii sale profunde.

Don Alberione sintetizează aceasta în două puncte fundamentale:

1) Fecioria şi maternitatea spirituală: “În aceasta constă semnul iubirii pe care Dumnezeu o are pentru voi”.

Anunţiatinele sunt chemate prin vocaţia lor să fie “Imitatoarele Mariei şi martore ale misterului Întrupării” şi “să-L dăruiască pe Isus Învăţătorul, Calea, Adevărul şi Viaţa, după exmplul Mariei” (Fericitul Alberione).

Viaţa lor este o prelungire a DA-ului Mariei în Biserica de azi.

Faricitul Alberione, asociidu-le marelui mister al Întrupării, a vrut să le încredinţeze inimii Fecioarei Maria a Buneivestiri, ca să înveţe direct de la Ea să trăiască curăţia pentru Împărăţia cerului şi maternitatea spirituală.

2) “Al doilea mare semn de iubire pe care Domnul îl manifestă faţă de voi este acela că puteţi desfăşura orice tip de apostolat posibil, adaptat condiţiei personale”.

Toate tipurile de apostolat ... dar trăiesc cu o inimă de mamă şi cu pasiunea şi zelul Sf. Apóstol Paul.

Anunţiatinele trăiesc în mijlocul lumii, fără a se distinge în exterior cu nimic, dar cu dorinţa în inimă de a fi plămadă care dospeşte şi sare care dă gust realităţii în care se găseşte. Ele acţionează constiente că bunătatea, conserven vieţii, răbdarea şi iubirea sunt modul cel mai eficace de a arăta că Dumnezeu există şi că iubeşte cu intensitatea pe fiecare persoană.

În orice ambient acţionează Anunţiatinele, fie că ocupă postura de responsabilitate, fie că trăiesc în liniştea familială – îngrijind părinţi bolnavi, prin oferirea suferinţelor de pe un pat de spital, sau printr-o muncă umilă şi neînsemnată – oriunde caută să-L ducă pe Isus, Calea, Adevărul şi Viaţa, Ucenicul Învăţător şi singura mântuire a omului.

Dacă au posibilitate şi mijloace, ele folosesc instrumentele cele mai moderne de comunicare pentru a-L anunţa pe Cristos şi Evanghelia sa. Calea cea mai eficace a Anunţiatinei, prin care străbate acolo unde tehnica nu poate ajunge, este însă aceea de a-L anunţa pe Cristos cu o inimă de mamă, cu însăşi inima Mariei, şi să facă cunoscut tuturor drumul cel mai uşor şi mai sigur pentru a ajunge la Isus, pe care însuşi Isus l-a ales pentru a veni la noi: Maica Sa.

Şi cât de des repeta Don Alberione:

“Lumea un ajunge la Cristos pentru că un se apropie îndeajuns de cale, care este Sfânta Maria. Ea este calea cea mai uşoară şi sigură pentru a intra în atmosfera divină şi pentru a fixa viaţa lui Cristos în noi … Aveţi nevoie de Isus? Vi-L dăruieşte Maria!”

Institutul Maria SS. Annunziata este într-adevăr o vocaţie dăruită Bisericii de către Duhul Sfânt.